0, mamă, dulce mamă...

Din destrămarea c1ipei vaporoase,
Revine chipul tău, iubită mamă,
Aloe și cu smirnă amiroase
Pe-a lumii reînsângerată rană.

E Ziua Învierii și nu ești
În lumea de aici să-mi mângâi chipul,
Să-mi spui iar nesfârșitele povești,
Ochi de c1epsidră strecurând nisipul.

Ti-aș oferi sc1ipirile din zări
Și scoici ivite-n înspumarea mării,
Să-mi irizezi galactice-ntâmplări
În starea plina de "a fi" a stării.

Magii sublimi să-ți ocortească Ziua -
Eternității, unde-ai fost luată
Și-apoi să mai rămâi în emisfera
Gândului blând din ora înstelată.

Poemele grădinii să-ți apară
Ca roua zodiei pe cerul sidefat,
Pentru-a primi cuvintele rodirii,
Semințe vii in renăscutul sat.