In iarna banala,in gerul din noapte
Pleci renegat de gandu-ti dusman,
Vantul de gheata te-nvaluie-n soapte
Ispita te cheama pe drumul viclean.

Esti singur si sufletu-ti rataceste
Prin negrul de smoala al timpului rau
Deja ai uitat si te-mpidici orbeste
De mortul din cale ce e trupul tau.

O noapte-nghetata,o iarna macabra,
E noaptea strigoilor vii
Si limba de foc adoarme bolnava
Si eu te astept si tu nu mai vii!