samadhi



nu există morți
ci numai cei ce nu se pot opri din drum,
neluînd seama la felul cum
pe nesimțite
drumul devine cîntec de cărbune
inchis in bracha

libertatea este un exercițiu de memorie:
de cîte ori am murit, Doamne,
și m-ai sărutat cu gura violet
a infantelui,
mă trezeam în celula plină de păsări
imaginary homeland.
se făcea că lumea era acest perete uriaș
pe care varul alb se crăpase
pe ici pe colo.
cărămizile, o, cărămizile,
cuvinte ce duc pe umeri
linia capricioasă a amneziei.
din cînd în cînd, un val negru
proiectează pe ecran
fiara, omul de lîngă far