Toate marile iubiri se clatina in vartejul timpului
Toate focurile mistuitoare ajung sa se prabuseasca
Sub propria lor greutate
Toate amintirile se naruie,se evapora,mor.
Am ajuns sa cred
Ca fiecare rid de pe chipul unui om
E o iubire neinteleasa,uitata in timp.
Iar acum,privind chipul tau perfect
Rasfrant in apele oglinzii,
Ma intreb:
Esti un zeu,iubirea mea,
Sau doar un suflet paralizat incapabil sa sufere?


Reflexii stranii se sparg in oglinda din fata mea
Mi se pare mie sau te-ai intors?
Pe chipul meu adumbrit de regrete a mai aparut un rid
E semn ca s-a mai stins un vis.