Un gândăcel cu mintea-ngustă
Crezând ca viața-i o minciună,
Se apucă să urce-n grabă
P-un fir de iarbă către lună.

Dar când ajunse către vârf,
Firul se-ndoi din lună
Și văzând că urcă spre pământ,
Își spuse că-n viață urci o coborâre.