apoi tu ai fost apele, curgeri ecou
din patimi curand, aproape de nodul
in care iubirea se desfrunzeste
cu toate rimele si linistea cazuta
ca o umbra peste durerea nasterii vremii,
apoi ritm cangrenat de iubirea zidind
ca o aripa nesfarsita pe valurile cerului,
apoi nerostirile, taceri lungi, intepatoare
doar ele si linistea te mai mangaiau,
iti vegheau suisurile albe, caderile reci
apoi mai era si oglinda in care iti priveai
culorile repezi ca niste silabe nespuse
de visele ultimilor raizboinici
pe altarele clopotelor impietrite,
apoi ruperea dor ca o elipsa
intoarsa in inima cu gust pastel
iar tu, corida ce-ti injunghii clipele
tu te-ai descoperit iar in tine
dincolo de toate literele cu care
iti scrii drumul si de umbrele clare
ce-ti marginesc imperiile de lumina
nedesfacute, tu ai ramas sa-ti implinesti
trecerea printre icoane
rastignindu-te zbor !