"Mă uit la patul gol și-mi spun:
Oare ce rol ai vrea să joc acum?!...,
Să fiu ca ieri...nevinovată
Sau azi să fiu ca niciodata?!..."

Să fiu o târfă ca și alte, sau noaptea să mă nasc înger de altădată?...
Prietena mea și-a m-ai făcut un tatuaj, o orhideie albastră la pulsul mâinii drepte...
Îmi apare goală, desfrânată și o urăsc mai mult niciodată...
Niciodată să nu spui niciodată...
Sună telefonul, ridic receptorul, e ea...Dragostea...Dalila...
Aștept un răspuns privat, tu taci și tăcerea ta mă înnebunește...
Sunt nebun după tine și desigur aș plânge după Ea pășind cu picioarele goale prin nisipul viu al inimilor noastre...
Sunt înfometat de cuvinte rupte, de cuvinte împrăștiate, de revoluționare linșate la capăt de drum...
Acum...
Am refuzat să plâng și cinemi va ierta durerea de altădată?!...
Nimeni...
Doar Inima,
Iubirea Lui
Isus...

"Din ochii mei în lacrimi plouă cu petale,
Acum nu mai sunt în visele tale...
Am crezut că a fost iubire adevărată,
Tu nu m-ai iubit poate niciodată..."