Plutesc ușoare
miresme dulci
de flori rozalbe…
Banuți de soare,
sub bolți de vis,
atârnă-n salbe.

Catolic templu
umil și trist
exală cânturi…
Pe zid contemplu
icoane vechi…
Și-n albe-avânturi

pribeagu-mi gând
se-nalță lin
pe note grave
și-ascult plângând
infiripări
de rugi suave.

Prelungi drapele
cu sfinți ciudați
par vii cascade
pustii vântrele
pe mări de-argint
când noaptea cade.

Pornesc cu vântul
acorduri grele
de bronz pribeag
și pe mormântul
atâtor trupuri
dansează vag.

Cu-aripi sfioase
imagini dragi
planează-n taină:
visări duioase,
iluzii mii
te-mbracă-n haina

multicoloră
de umbre moi
și fermecate
o auroră
pe zări pustii
de mări pictate.

Din volumul "Neliniști", 1927