O,dacă Soarta ne unea,
Cum îmi juraseși, mi se pare,
N-aș mai fi fost, în pacea mea,
De-atâtea nebunii în stare !

De vină tu ești,deci, deși
Certat sunt eu, pentru păcate,
De cei ce n-au de unde ști
Că tu ai rupt logodna,poate.

Mi-era, ca și al tău,curat
Pe-atuncea sufletul, de-aceea
Putea curma orice păcat. -
Azi, altuia îi ești femeia !

Aș fi în stare să-i zdrobesc
Și liniștea și fericirea,
Dar pentru că te mai iubesc,
Nu-l pot urâ - așa mi-e firea !

De când plecat-ai, în zadar
Îmi caut tihna, chip de inger !
Tot ce găseam la tine,doar
La multe caut azi, și sânger !

Adio, deci, nu te regret,
Nădejdea-n ajutor nu-mi vine;
Mândria însa-ncet, încet,
M-o face să te-alung din mine !

Azi, caut alte bucurii :
În câte o ceață zgomotoasă
(Pe gânduri, aș înnebuni !)
Încerc să uit tot ce m-apasă.

Dar chiar așa, câte un gând
Se mai strecoară prin beție, -
Și diavolii m-ar plânge - aflând
Că te-am pierdut pentru vecie !