Păsări migratoare

Cândva, orice întâmplare fericită
de care avusesem parte și
toate locurile frumoase
pe care le străbătusem le-aș fi împodobit ideal
cu imaginea ta din visările-mi deja cronice.

Anotimpuri și culori, arbori, parcuri, bulevarde
aglomerate, palate ori mansarde boeme,
restaurante și garderobe de lux, melodii vechi
sau “en vogue”/ toate acestea aș fi vrut
să ți le dăruiesc cumva.

Cadouri sub pomul de iarnă
al noului an ce zilnic îl așteptam să înceapă.
An al sentimentelor reciproce,
atemporale,
de suflet și trup pline până la refuzul prezentului
în fața viitorului,
al împlinirii în fața speranței.

Însă totul a fost doar un vis
ce l-am îmbrăcat apoi într-o veche
și cenușie foaie de cort țesută din
graiul ce-l folosesc oamenii
tocmai pentru a se înstrăina
de astfel de visări ori dorințe,
pentru a se înstrăina între ei și de ei înșiși.