Vuietul suierator al vantului
Se goleste izbindu-se de hotarele
Unui tinut uitat.

Acum o eternitate,
O noua fasie de zapada
Ascundea cu grija scheletele vechilor cladiri:
Civilizatii intregi de cautari si zbucium.

Si in acest peisaj dezolat
Aparuse iarasi un calator --
Un strain pe aceste meleaguri.

Poposise putin din drumu-i lung
Sa-si arunce umbra pe stanci,
Sa mai urneasca o piatra,
Inainte de a porni
In nestavilita-i cautare.

Se gaseste insa revenind mereu,
Chiar si acum,
Atins fiind de o raza de soare
Si de esenta unui cuvant mult abuzat.