într-o noapte de iulie ca aceasta
mult mai târziu, într-o noapte cu alge
o să am un bilet lipit în piept, nevindecabil
totul e simplu, este sfîrșitul și începutul
acum, în noaptea aceasta de iulie
trenurile-mi pleacă
iubirea aleargă cu picioarele desculțe
în vagoane ca o pălărie cenușie a nopții
în inima unei frunze crude
ce-mi incendiază buzele, ochii
acolo
nimeni nu are să mă mai aștepte
alți nori într-un chip rătăcit
vor clătina riguroasa tăcere a pașilor
"Sus, Mina!"
pustie în singurătatea propriei tale uitări
fără rădăcini, fără goluri
aproape și-ndepărtat
în cearcăne amuțite strigătul
batista roșie, rochia albă
mărgelele de scoici
jocul de-albastru
de-a nimicul și timpul
visul apei înghețat
sub stânca insomniei de iulie...