amintesc morilor doar timpul
căzutele ape spre a măcina azi vieți
mâine iar alte pietre
trupurile înlemnite nu pot înmuguri
decât între secunde
triști precum regii goi
despovărați de ultimul regat
înlănțuim bărcile
naufragiem cu picioarele prinse
în chingile zilelor


vâslim fără țărm
uneori ne disperă nu vuietul
nu frigurile adâncului
numai arșița vieții nepotolindu-ne
setea de a mai fi oameni


morile își opresc roata
grâul își lasă neîncolțirea
se acresc în semințe fiii altor timpuri
aici mor pe rând
numai cei ce și-au pierdut
în prima respirație secundarele