mananc paine din spicul sufletului
toate lacrimile cad ca turturi
pe dusumelele limpezi
tu taci cu tortele retrase
dupa ploaia desculta
revenita devreme acasa,
echidistant timpul ne-adoarme
pe-o frunza demult retrasa

incet, mai incet decat linistea
tu ma atingi dintr-o rasucire
te simt cu toate florile de pe
linia ce duce la maluri
e poezie linistea ce-mi soarbe
inima sau sunt peceti aprinse
clipele ce curg acum prin mine
nu mai disting univers
ci ma topesc in atingerile tale
gust din visul mai alb
ce ma-nveleste
cu toate portile deschise
cu toate netriste

tu taci retragerile din cioburi
pana imi umpli tremurul
in alb inmiresmat
cum ar fi sa tac si eu
din picurii de ploaie
ce ma fac mai plin de tine
decat o mie de iubiri nepromise
cum ar fi sa ne tacem amandoi
privindu-ne ochii
din spatele usilor
in forma de inima

am muri aici
pentru alt univers