pauzele de respirație pe care le fac zilnic
- până se sufocă pereții –
se datorează prea deselor rămâneri
pulverizate în răstignirile tale energofage.
pot să refuz iar dreptul la anestezii locale
după o altă poveste cu final erotic
destinată exclusiv adulților

privesc apoi țintă în tavan. tu ieșind parcă din mine mergi să-ți faci o cafea. s-ar putea să mă îndrăgostesc, spui surâzătoare dar misterioasă. eu nu zic nimic. sunt cu gândul departe. departe. ca distanța de la pământ la lună și retur. te întorci cu o ceașcă de cafea și mă săruți. eu nu. pentru că am auzit că sărutul în exces dăunează grav buzelor. muzelor. gândurilor. sau era vorba de alcool? îți aranjezi părul ciufulit. despletit. și instinctual te lipești iar de mine. îmi imobilizezi singurul punct din ultimul meu refugiu. narcotizându-mi voința de a pleca. rămân și azi, ca și ieri, ca și alaltăieri, în trăirile tale frenetice. ignorându-le pe ale mele…

pauzele de respirație pe care le fac
- haotic, despotic, somatic, simptomatic
până la reglarea și regularizarea bătăilor de inimă –
se datorează prea deselor explozii
cu care tu, iubito,
îmi pulverizezi
energiile