Pământul se îngroapă-n mare și marea în ochii mei
Nisipul îmi inundă mintea și-mi sufocă strigatul
Puritatea se ascunde-n scoici și se transformă-n egoiste perle...

în dimineți tăcute mă privesc în oglindă și te văd pe tine
Oglinda se dezlănțuie furioasă ca un ocean singuratic
Cineva vrea să iasă cu tot dinadinsul din capul meu...

întind mâini pentru a ține în palme evanescența târzie,
Substanța fadă a obscurului ce mi se scurge din priviri
Printre degete tremurande, fascinate parcă de eșec.

întunericul imi acoperă mintea cu umbre răzbunătoare
îmi străpunge cu sânge trupul gol și înecat în sudoare,
Iar inima-mi umplută de sfinți cu urlete asurzitoare...

Privirile se-nchid în sensul lor, jupuind din ochi lumea
Baladele de taceri ale unor copii morți trezește marea,
Pustiul meu încă te mai caută cu aceiași ochi evaporați...