Apele pătrunseră materia bolovanului Până în cele mai mici colțuri ale ei.
Acum încerca să-I cuprindă și spiritul
Pentru cunoașterea și întelegerea
Tuturor tainelor care ni se înfățișează
Sau nu.

Lichidul se transcendaliza,
Pătrundea metafizicul,
Nu mai era apă
Rămăsese doar esența ei,
Flexibilitatea,
Care îl ajuta să alunece printre idei.

Dar în momentul trasnscendalizării
Au fost puși în fața faptului împlinit
Și sufletele celor care s-au înecat.
Tremurau.
Fiorii reci ai necunoscutului îi împingeau
Prin imensa nebuloasă a spiritului
Din bolovan.

Sufletele se priveau mirate,
Erau mii,
Dar nu înțelegeau ce li se petrece.
Deși erau înconjurați de lumina amurgului
Care se transcendaliza
Pe măsurăce se apropia,
Apoi atingea marginea bolovanului,
Lumina mai mult ascundea marile mistere ale nopții
Găsite și în bolovan.

După ce ieșea unda transcendalizată din bolovan
Intra alta,
Dar sufletele rămâneau închise,
Iar bolovanul acumula energii
Care îi puteau aduce sfârșitul.
Dar sufletele tot nu înțelegeau,
Iar energia rămânea întreagă, neatinsă
Mărindu-se continuu.

Și se acumula cu fiecare undăce o penetra,
Invizibilă,
Transcendalizată,
În clipa aceea,
Iar apoi normală.