nu iau nici o atitudine împotriva nopților
a pierderilor și a versurilor aruncate sub ușă
nici o atitudine de week-end
abandonul trăirii îmi tulbură palmele deschise
ca o ardere nesfîrșită în profunzime

dar
taci de fiecare dată altfel
iar poemul acesta devine trup
mă-ndepărteză de mirările nașterilor
când mă întreb în gând uneori
cum e să nu fii prezent
nici acolo și nici aici
ca o părere, săptămâna
începe și se termină în trei secunde
mai bine las încă o zi diminețile nezidite
doar pentru că

taci de fiecare dată altfel
te vreau legendă nepovestită mie