Noaptea dorinței

Privesc prin negura obosită
a timpului efemer,
Încerc să te descopăr pur, romantic, sincer,
și când gândesc că te-am atins,
Tu pieri…
lăsând în urmă nori printre rânduri.

O noapte a trebuit să fie ca să știu
că visul tainic ce mă-ndemni să-l scriu
E presărat în asfințit
și printre stele,
El nu înceată să se arate
în gândurile mele.

Vreau să te simt puternic, hotărât
la chip nu vârstnic, nu urât
În suflet mic,
lipsit de apărare
Și-n gând curat,
podoaba cea mai mare.

Lumini zăresc în noapte, printre nori
Ce cad…
din orizonturi reci în mări
E vreme de o dorință
și nevoie
de-a regăsi o flacără pierdută-n ploaie.

Sărutul nostru cununat de un strop sălbatic
Cu aripi ruginii…
s-a înălțat și magic
Părea acolo sus, în răsărit
departe de penița-mi
ce scrie-n asfințit.