mi-era muzica între scările trupului urcând în ascuns durerea
nu mai purtam aceleași mângâieri pe umeri
și nici aroma jumătăților de noapte



înfășuram cărări îngemănate în anul nostru secătuit pe ziduri
prin sferturi de secundă trecute în lumi nescrijelite
îmi taci încă palmele îmi scazi mângâierile
din șapte în șapte călătorii fără mine



zănatice umbrele mele acum sub pumnii tăi înroșiți în revolte
zdrobești în patru sâmburii cuvintelor absurde
undeva se învârt destine pe scânduri din lemnul neîmparfumat a iubire