Doamne

câtă libertate ai așezat

în palmele sparte ale cerșetorului

cine întelege zâmbetul celui rătăcitor

prin lume în căutarea sufletului său înviat

gestul păsării ce-mi aruncă în iad păcatele când mă loviți

treptele scării șerpuind peste credința lunecoasă a omului

privește-mă sunt doar un loc unde îți întâlnești Creatorul

vas în apa căruia ai putea să-I speli picioarele

bordura pe care-am să stau acum încolăcit

lapis angularis pentru templul tău

moaștele unui sfânt dezgustat

de lumină