O, de ce uităm, de ce uităm
șoaptele, privirile, căldura
care frig pupilele și gura?
Obosim cu timpul… înghețăm…

Amintirea n-are-atâta cer
pentru morții inimii ca fumul.
Câtorva le mai păstrăm parfumul,
Alții, repezi ca lumina, pier.

O, de ce uită, de ce uităm
Lacrimi, și surâsuri, și cuvinte?
Părăsind bogatele morminte,
Obosim cu timpul… înghețăm…