in ultimul timp chestiunea a devenit destul de apasatoare;
oamenii se refugiaza in librarii
s-asculte clopotul orelor
si aleg intr-un final, ca mijloc de exprimare, pictura pe sticla,
piatra
si rapul.

dar clopotul orelor mareste si mai mult spectrul singuratatii.
in orasul asta de cacanari - vorba lu' unu' -
oamenii se plimba ofiliti cu mainile in buzunare,
organizand traficul de idei
inventeaza suspect luminile din felinare. din fler,
copacii cresc cu radacinile in cer...

in orasul acesta bizar de obicei se moare putin.
si pe furis. iubirea
are un miros ciudat de carne arsa
pentru ca oamenii tac doar in timpul liber,
in rest doar petrec.
in orasul acesta bizar, oamenii isi cresc visele
in balcoane;
vin si eu deseori aici. sa ma tratez de singuratate.
irosindu-ma in pietrele timpului
precum frunzele grele de saliva nucilor batrani
as vrea aici sa mor putin cate putin.
pe furis.