liniștea din căușul palmelor se urcase deasupra pereților
și dădea din picioare ca o fată mare
i se vedea ombilicul
era lat de o palmă
poate chiar două
Tu mai ești aici?
nu mi-ai răspuns
și atunci am murit prima oară
direct în pat, cu mâinile la ceafă
aș putea spune că am murit din instinct

când m-am trezit îți făcusei codițe
eram fericit
farfuriile erau pe masă, aburinde
lingurile una lângă alta
cuminți
câteva flori crescuseră în colțul camerei
simțeam cum mă acoperă un abur cald
ca o dimineață de vară care te bate pe umăr și îți șoptește
Nu-i așa că iubita ta este cea mai frumoasă femeie?
și atunci am murit ultima oară
definitiv
iar tu te-ai așezat peste mine
inima ta se lovea de pieptul meu
tic



tac





























































tic






























































tac











































































făcând o gaură prin care puteam să ies ușor
și să mă opresc în sângele tău
într-un punct rămas la începutul frazei