prea tarziu...


in umbra noptzii stranie,
sub vraja lunii pline
un inger pe o banca
demult, incet suspina

si iesi la geamul care,
era de zor deschis
iti pui doar intrebari
acum fara raspuns...

si cand zaresti minunea
pe banca ce sedea
ti-aduci acum aminte
ca ai gresit candva

vrei sa dispara tot
sa dai timpu'-napoi
dar nu mai ai ce face...
acum ai ganduri noi

vrei sa te duci la el
sa plangi, sa-ti ceri iertare
acum e prea tarziu
rana-i adanca...doare...

acum esti singur pe pamant
bantui fara speranta
e prea tarziu sa plangi...
se-aude o romanta

inima tie-ntunecata
renunta-ntr-un final
mori...dar cui ii pasa?
totul e pustiit...


acum vezi cine-ntradevar
te-a iubit vreodata
raspunsul este nimeni
viata-ti este uitata...

sufletul iti plange...
ratacind pe-o stanca
pana la urma iti dai seama...
tu erai pe acea banca...