ca o pată de sânge
pe întinsul pustiu al cerului
apăru din zori
o floare de mac

la amiază
se ridică sus de tot
s-o vadă toată lumea

pentru că mai nimeni n-o admira
spre seară
se înnegri toată de supărare

*

ce-o fi fost așa de interesant la ea

nici măcar nu părea reală
parcă era înfiptă acolo cu un ac de gămălie