Încerc să mă odihnesc,
Vecina de la doi bate șnițele,
câinele pripas latră în dușmănie
la toți care trec.
Þiganii au nuntă în stradă lângă un cimitir
unde alt destin a devenit pulbere.
La Tv politicienii se agită
fără să le pese de cei pe care îi conduc
spun că nici măcar mamele lor nu le sunt rude.
Ies în stradă cu o floare în mână
să pun pe mormântul celui ce nu mai este
dar fără să stau prea mult pe gânduri
o așez în părul miresei.
Sunt legat de lumea asta nebună
cu toate că în același timp mă dezgustă
și simt că sunt răstignit între a fi și a nu fi.
Aș vrea să mă odihnesc
dar voi avea suficient timp s-o fac
când voi fi ca cel din cimitir,
personaj principal
la sfârșit de reprezentație.
Se cântă mulți ani trăiască, mulți ani trăiască
un cântec mai sinistru decât bocetul din apropiere.
Copiii se joacă pe casa scării
și nu le pasă nici de nuntă, nici de mort.