miez de vară
secetă
un cuvânt
crește din trupul omului
din pământ
și dacă rădăcina se învrejurează
nu bea
cum? să preschimbi pasărea în stea

preumblu cine știe de ce periferia
mi-e somn dar mă duc pașii
mi-e sete s-o găsi
și-un anotimp în care să scot din buzunare
paraua cum ai scoate
iepuri din pălării

înfășurat în piele ca într-o coajă-amară
feresc gurilor zeama și dinților păcatul
o frumusețe verde ascunde miezul acru
ce lăcomia cere spre neîndestulare

dar deocamdată-i bine e apă la cișmea
chiar dacă știu că mâine tăcută va seca
doar fructele căzute dau spre putrezire
nemuritorii sâmburi - ce-ascunde inima?

arde un nor și nu pot spune
al cui e trupul mestecat de greieri
ochii mei răstoarnă ceru-n creieri
să-i vadă dumnezeei goliciunea

la dreapta câmp mușcat de maci
părăginit
cuprins de boală
la stânga printre blocuri fumurii
câte o cârciumă
câte-o biserică
câte-un bordel



e întuneric și e-nchis la școală