Între noapte și mine
zâmbetul fecioarei
bate un cui
pe ramul visării.
Din patul viran al încrâncenării
adulmecă pumnalul
care se înalță
țâșnind ca săgeta din arc
și înmoaie pătrunderea lui
în oasele mele.
Își adună privirea
din cenușa
blândeții
și mătură scrumul vieții
ce curge din mine.
Îmi trag rădăcinile
înapoi în coapse,
las pereții trupului
să respire în colivia
cu nopți ruginite
și ofer la schimb
jumătatea mea de nori
să-mi citească
alienările.