este în adânc
un râu
nici măcar de electroni
nu vrea să aibă un nume
am crescut
pe spinări negre
cu degete
cu ochi
și frunte
de învingător
printre altare
ce fumegă
și miros ațâțător
a cărți
proaspăt arse
nimic nu-ți ia
nimic nu-ți dă
când am ajuns
să-l aud
clinchet voios
al unui fir de apă
eram prea târziu
strivitor
și flămând
rezemat într-o peniță
cât o suliță