în luna mai sămânța în floare se preface
și nu pricepi iubirea ce-n pagini lin se-așterne
te lasă deci sub mângâierea parfumului de tei
cu sufletul scurgându-se în zbor de vise

de îmi vei cere speranța în priviri s-o capeți
nu e târziu e poate cea mai lungă zi
nădejdea în palmele surâsului se-așează
chiar dacă vrei destinul pe-o floare ca să-l schimbi

te cuibărești nesigur în privirea-mi
și nu mai știu de sunt femeie sau doar umbră
din orizonturi vlăguit vibrează
un cântec lin înduioșând cuvântul

de bucuria zilei
sfârșită-n
doi