La-nceput ne adunasem firea,
Tot scazând segmentul dintre noi
Și-am descoperit că înmulțirea
E-mpărțirea raiului la doi.

Timpul a intrat în congruență,
Înotând abstract prin teorii
Dar simțind că pierde în esență,
Când un cerc se teme-a se roti.

Nici o rugăciune ascendentă
Nu a frânt o limită în cer,
Rămânând ca insuficientă
Înmulțirea-n tabla lerui-ler.

Dar căzu în unghi o bisectoare
Și-a tăiat diametral opus,
Cotangent cu-n ac de vrăjitoare,
Însumarea restului redus.

Nu credeam că toate - acele semne
Cu "mai mari", "mai mici" sau "aparțin",
Pot s-așeze-n forme triste, lemne,
Printre lumânări cu vârf de spin.

Declinând simplificarea sorții,
Tot ce-am adunat și-am înmulțit,
Diferit de integrala morții,
S-a redus la minus infinit.