Într-o zi mi s-a furat Dumnezeul.
M-am trezit singur și amărât
în colțul din biserica goală,
în care mai cânta trist
o voce de țârcovnic.
L-am căutat pe icoane-
erau decupate precum o fotografie
din care dispare chipul iubit,
tăiat de foarfeci de răzbunare.
L-am căutat în altar,
era pustiu ca-n cimitir.
Am alergat acasă
să-L caut în bucata de pâine pentru șoareci,
uitată pe corlată-
era plină de sfoiag,
nici șoarecii nu o mâncaseră.
L-am căutat pe cruce,
fugise și de-acolo.
Atât de mult L-am căutat
și n-am știut că tu mi L-ai furat.
Dă-mi-L, Doamne, înapoi! am spus plângând…
Și-atunci M-a ascultat!