Ai suflet de lumină
Și viața-ți pare plină,
Când înger ai, de sfetnic
Și-n tot ce faci, ești vrednic.
Iubirea-ți e curată,
În inimă și faptă,
Rostești doar adevărul
Și cântec, îți e dorul.
Când întâlnești obstacol,
Nu cauți vrun oracol,
Ci gândul, de sub frunte,
E un izvor de munte.
Cu îngerul în tine,
N-ai îndoială-n bine,
Iar, răul, de-ți surâde,
Te-nchini și se ascunde.

Se stinge bucuria,
Când îngeru-ți dispare.
Din neguri, simți făclia,
Când demonul ți-apare.
Îți arde crunt înuntru
Și-ți sfredelește firea,
În bine, vezi urâtul
Și-ți amorțești simțirea.
Viața-ți devine fiere,
Miroase-a mortăciune,
Iubirea e durere,
Fapta-ți e stricăciune.
Credința e uitată,
Malefică-i plăcerea,
Iubirea e furată,
Iar, casa-ți e tăcerea.

Omul, născut în păcat,
Trăiește îngemănat,
Cu îngerul în suflet,
Cu demonul în urlet.
Prin înger, omul speră,
Prin demon, el prosperă.
E greu s-alegi doar unul,
Cei doi, fiind eternul.