m-a zărit eram ca și o bucată de soare
la care ochii lui pofteau
s-a petrecut atunci ceva neînțeles
parcă sufletul meu se topea de dragul lui
ca o lumânare în fața icoanei
el se juca cu mine ca și când ar fi fost el stăpânul
îi împlineam toate dorințele
din prea multă dragoste
pe zi ce trecea simțeam cum mă transformam in nimic.
așa am început să-l urăsc.
iubirea lui devenise pentru mine
o temniță din ce în ce mai grea
începuse totul așa precum putreziciunea unui măr
întâi un punct apoi o pată
apoi stricăciunea cuprinse totul
și atunci am uitat de ce suntem împreună
și l-am lăsat în urma mea ca umbră a trecerii
aveam atâta nevoie de soare
el nu a înțeles ca eu sunt o pasăre
aripile mele au nostalgia zborurilor lungi,
a piscurilor, eu vreau ca lumea să-mi stea la picioare
nu îngenuncheată, doar verde ,vie , perpetuă.
îmi place să-i ascult clipei râsul nu să-i șterg lacrima.