m-am întrebat
când afli dacă ceva -
de exemplu o frunză - e mort sau viu
și m-am gândit că ele
frunzele
nu mor niciodată definitiv
pentru că ele se mișcă mereu o dată cu vântul
că viața e mișcare spontană

și apoi într-una din zile
pentru că eram plictisită să mă nasc din cuvinte
și să nu știu cum se moare
m-am gândit că ar fi bine
dac-aș fi o frunză
ca să mă nasc din lumină
și pe urmă
toamna m-a veștejit încet foaarte încet
mi-a turnat în nervuri
mai întâi vată minerală bazaltică până în pețiol
și apoi mirosuri veștede
în celulele înfășurate în fotosinteza cu moartea


de pe atunci aerul toamnei e trist
iar mai târziu am văzut niște copii
uitându-se la nervurile mele
ca la niște moaște
și și-au făcut castele albe
apoi au suflat spre mine
ca și cum vântul …

m-am văzut mișcându-mă spontan
și am murit de fiecare dată
așa cum am aflat că se moare la frunze
perpetuu …