pilotând ușor avionul
deasupra copacilor
observi
pe dinții cariați ai cascadei
flori de lotus

singurătatea tinerei dansatoare
adormită
printre inelele arborelui de po mo
dezmorțește
șuieratul șopârlei
zdrențe din floarea de foc
sunt aruncate pe treptele templului
în prag călugărul budist
pare un portărel al tărâmului celuilalt
ramurile smochinului cățărător
răsucite de răsunetul tăcerii
se reîntorc
sub forma unor trombe de cenușă și fum
ce luăm cu noi
ce lăsăm în urmă
casele cu picioare de lemn
șoptesc la urechea unui naga
răspunsul






***2**







șerpuiri de ape,
prisme hexagonale
bioluminiscente
în miez de noapte



măceșe coapte
în coșuri de răchită
dor să lecuiaca
rugăciuni să întâlnească


jaluzele trase
pasărea călăuză
țipă ascuțit sălbatic
brațul femeii înclină ciutura
în zare
cumpăna fântânii ține tăriile cerului




descărcări electrice
un fulger licărește în cana cu vin
gheara vulturului a prins inima întristării

pe palmele lui Blaise Cendrars
Chagall
despică o piersică
șiiiiii
jucătorii de manilla nu deranjează visul clarinetistului


pe drum spre casă
un cosaș purtat de soartă
desalinizează singurătatea




***3***




tăcerea
se scaldă în lapte de lună

măcrișul
aruncă agate
în călușarii ce sfințesc pelinul

greieri și licurici nu mai dorm pe prispă


frunzele stacojii ale castanilor sunt
duse de vânt
în țara lubenițelor

bâzâit de albine printre
borcane pline cu gem de prune
pofte
degete linse



fire de busuioc animă flacăra din candelă

revărsare de lacrimi de chihlimbar
din Preasfântul Palat
peste suflet și minte
de atâta adorație
pământul
copt
se-nconvoaie


sfârșitul verii





***4***


nicio piedică nu va lovi călărețul ce duce șaua pe umăr

nicio căzătură nu va scuipa în galopul cailor
ce spulberă rătăcirile


zeul înmărmuritelor zări
stoarce în copaie de fulgere rezidurile izvoarelor
nu plânge pe praguri de fum de tămâie
copoii
ce adulmecă mincinoase cărări


zeul neapropiatelor iubiri
făclia de piatră ridică
să-ntoarcă spre cuiburi
aventurierele păsări