Rămas cam singur m-am mutat într-o broască
duminica pun furtunul spăl și alunec mai departe
nuferii acoperă străzile se întind pe trotuare
cerul și-a rupt rotița să punem alta să pornim pe vechiul drum
pe lângă piatra care macină fără să știe ce

(mănâncă spuneau asasinii nu e pește n-are ce să strice
și ușa se deschidea vorbeau încet ciuleau urechile apoi se duceau pașii aceia se depărtau)