De la ou la sicriu pe un prundiș afurisit
într-un ținut de mărăcini și musculițe
fratele prenatal ne mai trimete
soarele asfințit pe cerul gurii sale
și vine vremea să-i deschidem
păstăile în care locuim

cu ochii în bandaje el reface
erorile prielnice reperele batjocorite
osia înjunghiată în adâncul roților
și vuietul convoaielor imaginabile
înainte ca stările să devină cuvinte