Zbuciumată-i marea-n înserare,
Piramide-n lanț pe mal se-nșir,
Să oprească undele hoinare,
Ce lovesc spumoase-n temelii.

Cerul și cu marea sunt totuna,
Cufundate-n apa tulburată
În albastru lumea-i cufundată,
Un albastru viu, ca niciodată!

Tot astfel și inima noastră,
Râvnescă să știe lumina,
Mai aprig ca valul de mare!
Când turbă-n furie furtuna.