pe-ostroave și spume de ape-nrobite
în delta unor vitregi amintiri
cad pleoapele pline de vise zidite
în trudă și greu coviltir

țiganul din mine urlă-n zadar
în căutare de loc, și ferice,
zâmbește când cortul se-alintă în colb,
în trudă și greu calendar

trec zile doar una și una în zbor
și aud fâlfâitul de aripi
trec anii și țiganul din mine e iar
doritor de petreceri și zaruri

cu focul odată se-aprinde și el
și fața îi surâde la lună
iar cortul din care se-aude iubire
îl îmbie la noapte bună

să frigem în cenușă asemenea lui
peștele ce-noată pe maluri
și Calea Robilor să lumineze-un gând,
chitara și sticla în valuri

căci mesajul pierdut peste lacuri de vis
și peste-al Dunării sfârșit
se caută-n glas în fiecare viers
al cântecului drumețului obosit