sunt atins de molima dorințele se ascund după fructele oprite sunt pline de viermi miezurile sânilor albi le ridică îngerilor ochii tumefiați omul care merge nu stă noaptea în loc timpul dezintegrării să ne închinăm credinței în care nu mai credem dacă ne mai spui o dată ne supărăm pe neantul care-ți astupă gura