Te- am adorat cînd aveai obrazul ud de lacrimi,
Þi- am iubit ființa cînd era închisă în cușca durerii,
Þi- am iubit nevrozele și tristețile,
Te- am sărutat cand buzele îți erau sfâșiate și sângerânde,
Te- am iertat cand urai ploaia și soarele,
Te- am atins cînd pielea ta respingea orice material...
Și acum îmi zâmbești cu o perfecțiune tandra...
Și fiindca eu am rămas bolnav
Mă scârbești.