De mine însumi des-amăgit
Și saturat de propria-mi poveste
Pe care-aproape zi de zi mi-o spun
Mereu aceeași dar cu mici variații
Înșelătoare
Precum lenta peregrinare a norilor
Ce numai forma și-o schimbă
Nu și substanța-
De mine însumi bolnav și blazat
Aș porni prin alte Iluzii mai tinere
Prin alte "păduri de simboluri"
Să caut ceea ce n-am putut să găsesc
Ceva tăinuit ce mereu se amână
Aici în străvechiul tărâm pământesc