Mă tem că n-am curajul să îți ofer o floare,
Mă tem că n-am curajul în ochi să te privesc,
Mă tem că ești departe și sufletul mă doare,
Mă tem că n-am cuvinte să-ți spun cât te iubesc.

Mă tem că vine toamna și-mi plouă peste visuri,
Mă tem că-n ochi vor crește petale de argint,
Mă tem că simt căderea către adânci abisuri,
Mă tem că aripi frânte de umeri mi se prind.

Mă tem că te vei teme de mine și vei plânge,
Mă tem pe tine însăți în brațe să te strâng,
Mă tem de foc iubito, căci el îmi arde-n sânge,
Mă tem că nu am lacrimi, mă tem că n-am să plâng.

Mă tem că acest cântec n-ajunge pân’ la tine,
Mă tem că sunt prea fraged, dar poate că greșesc
Și mă mai tem iubito, când nu ești lângă mine,
Mă tem de toți și toate.Mă tem că te iubesc!