În capul meu simt doar tendoane-ntinse. MÃ A P A S Ã.
Prin mușchii gândului păienjenii-și țes pânza. Deasă.
Cărbuni-ncinși se-aprind in ape tulburi și in ochii minții.
Țesutul adipos nu are rost. Troznescnervosdindegete.
Se-observă din cuvinte.

Imi consult ceasul. În puls e furtună. Tâmplele-mi tună.
De mult depașită, viteza legală, din sânge erupe.
Cum scrie-n carte, respir spre oglindă. Aștept sentința.
Ca de o piatră lovită, se crapă. Se dă ordonanța:
Acumaici in epoca de gheață, pe harta creierului metastază.
Iar juriul, fără a clinti, incuviințează.
Pasărea-ascultă si plânge.

Sub stelle se-adună armata de sabii. Scrâsneste nervoasă.
Planează incertul cand cerul e negru. Pămantul cedează.
Corbii metalici si lupii de stepă, urlă la lună, ce lume nebună…
La miez de noapte, o pasăre-n spatziu cu sufletu-n ghiare,
oare oftează?