Pleoapele pe plopii molcomi
Scormonind frunzele ude,
Pașii mei nu vor s-asculte
Doar strivesc cărarea lacomi.

Să mă ridic din pat e fără rost
Mai stau o clipă, două, multe...
Să ne-amintim de tot ce-a fost
Și nimeni să nu ne asculte.

Îndepărtează-ți somnul de pe față
Ce ți l-am sărutat pe neștiute
Și lenevind în zambete tăcute
Să savurăm o nouă dimineață.