mă uit pe geam
și nu știu ce îi,
de-o fi noapte, de-o fi zi
perdeaua mea mereu mi-e trasă
căci mi frică să mă uit
la tot ce îi afară,
nu mai știu de-i după-masă
seară sau e dimineață
nu mai știu ce-nseamnă ora
nici secunda, nici minutul
ah, ce a făcut ceasu’ din mine
mi-a furat chiar și percepția
și nu știu acum deloc,
când să dorm
și când să mă trezesc