Mă așez lîngă mine sau lîngă ideile mele
o farfurie de fasole frecată (îmi amintește frecarea la care te supuneam)
și mănînc cu poftă
și ciocnim două pahare de fontă ce se transformă în nisip
nici nu mă mir privind nisipul din jur.

Stăm în poziție meditativă de parcă am posti
și printre dinți carnea se transformă în omizi ce prind aripi
zboară prin noi și zgomotul ne stresează
ca un tren de nisip pe o cale ferată de nisip
și vagoanele sînt idei.

Hai să dansăm pe calea ferată
să ciocnim șinele ca pahare de vin pline cu fontă
și forma ideilor asemenea boabelor de fasole
să șuiere a nisip
prin farfuria în care te supuneam
la mulțumire.