Am fost nisipuri

Nisip am fost și era greu
Împresurați de vânt, de valuri
Sau de pământ în minereu,
De ploile brăzdând pe geamuri…

Am fost nisipuri și treceam
Cu dragoste aceeași fire,
Ai fost un geam când te priveam
Eu, geamul țăndări de iubire!

Am fost nisipuri în furtuni
Cu drag amestecați în toate,
Că ne iubeam peste genuni
Aproape vii, aproape moarte.

Am fost nisip, nisip ai fost
Deșert sau geam, sau țărm de mare
Iubire fără nici un rost
Dar viață stării tutelare!

Ai fost nisip aurifer
Prin tot ce ai lăsat, iubire,
Îmbrățișarea de eter
Dintr-o aceeași nemurire.

Oricât de greu, te-aș căuta,
Am fost nisipuri mișcătoare,
Dar azi când arzi substanța ta
Ești alt nisip atras de soare!

Nisipuri-picături se scurg,
Clepsidra trupului bea sânge,
Când lacrima de timp prelung
Către noi doi nu mai ajunge.

Suntem așa înstrăinați
În universul de nisipuri,
Ca meteori cu ochii sparți
Ne căutăm prin alte timpuri.

Þii minte când am fost nisip
Și ne iubeam pe îndelete?
Dar peste spațiu, peste timp
Acum suntem două planete…

Daniel Mihu